Este o boală infecţioasă a albinelor adulte şi apare în toate sezoanele active ale anului, fiind favorizată de condiţiile necorespunzătoare de întreţinere şi, în special, de locurile umbrite şi răcoroase.
Etiologie :
Agentul patogen este Bacillus apisepticus, care se întâlneşte frecvent în interiorul stupilor şi devine virulent numai în cazul în care rezistenţa organică a albinelor scade. El se prezintă din punct de vedere morfologic sub forma unor bastonaşe mici, cu capetele rotunjite polimorf. Prin încălzire la 73-74°C este distrus după 30 minute, iar la 100°C după 3 minute.
Razele solare, vaporii de formol şi alţi factori fizici şi chimici îl inactivează uşor.
Contaminarea se face prin intermediul aparatului respirator de unde agentul pătrunde în hemolimfă, se înmulţeşte şi produce moartea prin septi¬emie. Pe cale digestivă, contaminarea nu este posibilă în mod obişnuit, deoarece condiţiile din intestinul albinei nu sunt favorabile multiplicării microbului. Evoluţia bolii este uşoară, înregistrându-se adesea vindecări spontane atunci când cauzele care au favorizat apariţia dispar sau se ameliorează.
Simptome :
Albinele bolnave au hemolimfă cu aspect lăptos, prezintă mobilitate redusă, contracţii abdominale înainte de moarte, se târăsc în faţa urdinişului, mor în număr mare, iar cadavrele se descompun foarte repede, devin fragile, detaşându-se în părţile componente la cea mai mică atingere.
Tratamentul :
În primul rând se recomandă măsuri de prevenţie care urmăresc îndepărtarea cauzelor care o produc (umiditatea excesivă, familii slabe, înlocuirea mătcilor necorespunzătoare etc.). S-a constatat totuşi că antibioticele previn apariţia unor eventuale complicaţii. În acest sens, se recomandă administrarea de oxitetraciclină sau eritromicină (250.000 U.I./litru sirop) în doză de 50 ml la un interval ocupat de albine, timp de 10 zile.
Etiologie :
Agentul patogen este Bacillus apisepticus, care se întâlneşte frecvent în interiorul stupilor şi devine virulent numai în cazul în care rezistenţa organică a albinelor scade. El se prezintă din punct de vedere morfologic sub forma unor bastonaşe mici, cu capetele rotunjite polimorf. Prin încălzire la 73-74°C este distrus după 30 minute, iar la 100°C după 3 minute.
Razele solare, vaporii de formol şi alţi factori fizici şi chimici îl inactivează uşor.
Contaminarea se face prin intermediul aparatului respirator de unde agentul pătrunde în hemolimfă, se înmulţeşte şi produce moartea prin septi¬emie. Pe cale digestivă, contaminarea nu este posibilă în mod obişnuit, deoarece condiţiile din intestinul albinei nu sunt favorabile multiplicării microbului. Evoluţia bolii este uşoară, înregistrându-se adesea vindecări spontane atunci când cauzele care au favorizat apariţia dispar sau se ameliorează.
Simptome :
Albinele bolnave au hemolimfă cu aspect lăptos, prezintă mobilitate redusă, contracţii abdominale înainte de moarte, se târăsc în faţa urdinişului, mor în număr mare, iar cadavrele se descompun foarte repede, devin fragile, detaşându-se în părţile componente la cea mai mică atingere.
Tratamentul :
În primul rând se recomandă măsuri de prevenţie care urmăresc îndepărtarea cauzelor care o produc (umiditatea excesivă, familii slabe, înlocuirea mătcilor necorespunzătoare etc.). S-a constatat totuşi că antibioticele previn apariţia unor eventuale complicaţii. În acest sens, se recomandă administrarea de oxitetraciclină sau eritromicină (250.000 U.I./litru sirop) în doză de 50 ml la un interval ocupat de albine, timp de 10 zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu