Bolile albinelor - Puietul in sac

Reprezinta una dintre bolile puietului, nu foarte raspandita, favorizata in special de conditiile aspre ale mediului.

Etiologie :
Agentul patogen al bolii este un virus filtrabil, denumit "Morator aetatule", dar compoziţia lui biochimică încă nu este cunoscută. 
Rezistenţa virusului nu este prea mare. Astfel, suspendat în apă piere după 10 minute la 59°C, iar în miere şi glicerina în acelaşi timp la 70-75°C. Razele solare îl distrug în mediu hidric în 4-6 ore, iar în mediu uscat în 4-7 ore. În fagurii cu miere rezistă aproximativ o lună, iar procesele de putrefacţie îl inactivează după 2-3 zile.
Contaminarea se face pe cale bucală, odată cu preluarea hranei infectate, fiind receptive mai ales larvele în perioada de transformare în prenimfă. Răspândirea bolii se face prin contaminarea albinelor care încearcă să înlăture larvele bolnave. Apariţia bolii este favorizată de răcirea bruscă a timpului şi de ploile prelungite şi ea poate apare în tot timpul sezonului activ. Evoluţia bolii depinde de puterea familiei de albine în care a apărut, iar schimbarea factorilor de mediu, cum ar fi de exemplu un cules bun, poate determina vindecarea, fără intervenţia apicultorului.

Simptome :
Întrucât moartea puietului se produce după căpăcire, celulele au căpăcelele concave, perforate şi mai închise la culoare. Larvele devin galbene, cenuşii sau brune, cu capul de o culoare mai închisă decât corpul, sunt întoarse complet cu partea ventrală în sus, iar cu cea dorsală se sprijină pe pereţii inferiori ai celulei, luând aspectul unor pungi (saci cu lichid). Acest conţinut nu este vâscos sau filant, nu este mirositor, iar larvele nu aderă de pereţii celulei, putând fi îndepărtate din stup. Prin uscare, corpul se transformă într-o crustă.

Tratamentul : 
Este similar cu cel aplicat în cazul locilor, folosindu-se sulfatiazolul combinat cu streptomicina sau numai teramicina, rezultate satisfăcătoare dând şi cloromicetina.

Niciun comentariu: