Adevărul despre "mierea vie". Cum alegem mierea de calitate ?

Stimați cititori, cu siguranță, nu de puține ori ați putut auzi sau viziona păreri ale specialiștilor apicultori, care deși practică apicultura la fel ca toți ceilalți și obțin aceleași produse, încearcă mișcări de așa-zis marketing ce constau în faptul că numai ei vând o anumită miere "mierea vie" care combate câte și mai câte boli inclusiv cancerul, sau alții care brevetează tot felul de cutii de stupi cu rame puse în cap și dungă, unde albinele de fericire produc miere precum apa la robinet. FALS. 

Consumatorii produselor apicole trebuie să fie realiști, iar apicultorii practicanți, mai ales cei începători, modești și să urmeze cu succes mai întâi căile cunoscute și apoi să inventeze.

Sunt de acord cu faptul că în produsele apicole de calitate, se regăsesc leacuri la care știința modernă încă nu a ajuns, sau poate că nici nu se dorește. Albinuțele adună tot ce e mai bun în natură și mai ales adună din tot ce se găsește bun în natură. Natura este o minune care menține și ocrotește viața, iar albina în lunga sa perioadă evolutivă, a învățat să strângă esența vieții din fiecare picătură găsită în natură. Omul nu a ajuns să cunoască decât o parte din tainele vieții albinelor și o mică parte din rețetarul produselor apicole. Așadar efectele miraculoase ale acestor produse, nu sunt încă deplin cunoscute, dar sunt garantate.

Nu există cazuri cunoscute de apicultori cu cancer sau boli de acest gen. De ce oare ? Credeți că apicultorul are timp să elaboreze leacuri speciale pe care le consumă doar el ? FALS. Pentru apicultor mierea are gustul amar, înțepături, muncă, oase rupte, câteodată câte un deget tăiat la confecționarea stupilor (cazul meu) cât despre partea dulce a meseriei, adică miere, faguri etc, apicultorul mănâncă câte o lingură de miere din joi în paște, câte un fagure, propolis, lăptișor, polen, păstură, dar este important faptul că le consumă pe toate. Și mai important este accea că le consumă în stare pură 100% iar acest lucru este cel mai important. Revenind la acel domn inginer care "produce" mierea vie, prin metodele cunoscute doar de dânsul, nu face altceva decât să amestece mai multe ingrediente din stup, sperăm măcar în stare neprocesată.

CONCLUZIA celor relatate mai sus este accea că trebuie să consumăm produse apicole cât mai variate și constant. Ca în orice lucru pe care îl facem, nu exagerați, consumați atât cât vă face plăcere, și nu așteptați efecte miraculoase după câteva zile. Aveți răbdare cu organismul dvs., lăsați-l să se adapteze la influența produselor apicole și veți constata dupa căteva săptămâni, în primul rând o stare de bine în corp, digestie îmbunătățită, tract digestiv complet schimbat, stări de oboseală ameliorate, bună-dispoziție etc. Pe de altă parte, pentru a sprijini efectele acestor produse apicole, eliminați cât puteți din efectele nocive pt organismul dvs.

CEL MAI IMPORTANT este să procurați produse apicole direct de la apicultor, în stare brută, neprocesate. Chiar dacă nu prezintă un aspect comercial, produsele astfel procurate sunt net superioare celor cumpărate de pe raft și chiar de pe taraba.

În continuare mi-am permis să postez aici o cuvântare interesantă a d-lui prof. Vasile Andritoiu din Târgu Jiu, care mi se pare relevantă :
Mierea conţine toate vitaminele, mineralele, enzimele cunoscute vreodată în lumea medicală. Are toţi aminoacizii esenţiali cunoscuţi, ceea ce o face o hrană proteică de excepţie, are glucide şi chiar hormoni. Sunt foarte multe asemănări între organismul uman şi produsele stupului. Dacă Dumnezeu ar vrea, ar putea crea un om din substanţele care se găsesc în stup, pentru că toate se regăsesc şi în corpul uman. Inclusiv hormonii, care sunt de o asemănare uluitoare cu cei umani şi care nu au nici o contraindicaţie sau efect negativ, faţă de cei de sinteză. Doar că, evident, consumarea produselor cu potenţial hormonal trebuie făcută numai sub îndrumarea unui specialist. În plus, mierea este perfect igienică, antiseptică şi un antibiotic de excepţie. Orice microb, inclusiv agentul patogen al ciumei bubonice, care în Evul Mediu a distrus oraşe intregi, dacă stă în miere, este ucis. În miere, bineînţeles într-una de calitate, nu rezistă nici un microb.

Cel mai sigur indiciu este greutatea. O sticlă de un litru ar trebui să aibă 1,450 kg miere. Cam asta e densitatea mierii faţă de apă. Apoi este gustul, dar gustul mai poate înşela. Există mieri drese cu zahăr fiert cu plante, din care lipseşte polenul. Urmele de polen din miere sunt un indicator categoric al plantelor din care provine mierea, dar numai specialiştii cu aparatele lor pot depista dacă mierea e falsificată. Apoi, important de ştiut, mierea cristalizează. Dacă sunt cristale mari, ca sarea grunjoasă, mierea e bună, dar a avut cam prea multă apă, deci albinele n-au mutat-o de suficiente ori din celulă în celulă, prin urmare, nu i-au adăugat suficiente enzime.Mierile bine vânturate sunt mai onctuoase, au cristale mai mici, mai finuţe. Nu ar trebui cumpărată mierea care stă pe tarabe în plin soare. Aceea are cu 40%mai puţine calităţi. Mierea este creată de albine la întuneric, ea nu trebuie expusă luminii solare, ci doar la lumina încăperii şi la o temperatură constantă , ce nu depăşeşte sub nici o formă 40 de grade. Unii stupari ştiu că oamenii se feresc de mierea zaharisită, fiindcă suspectează că e făcută cu zahăr. Nimic mai fals. Totusi, ca să-şi vândă mai bine marfa, ei o fierb la 90 de grade, ca să nu mai cristalizeze.

Ca gust, devine un pic mai bună, dar pierde enorm în calitate. La acea temperatură toate enzimele sunt distruse, mierea rămâne doar un zahăr lichid. De aceea, mierea nu se pune nici în ceaiul fierbinte. Toate mierile bune zaharisesc după câteva luni, deci dacă vreţi să fiţi sigur că luaţi o miere naturală, cumpăraţi una zaharisită. O altă metodă de a testa mierea este întoarcerea borcanului cu fundul în sus. Înăuntru trebuie să se creeze o bulă de aer în formă de pară. Dacă bula urcă repede spre fundul borcanului, înseamnă că este o miere cu multă apă în ea, deci nevânturată suficient. Bula trebuie să urce lent, ceea ce arată că mierea este coaptă, maturată, bună de consum şi vânturată natural, de către albine, deci culeasă când fagurii au fost căpăciţi pe trei sferturi. Uneori, stuparii, pentru a grăbi producţia, recoltează mierea înainte să fie căpăciţi şi o scot la soare în butoaie să mai evapore din apă, pentru a elibera fagurii mai repede, pentru o nouă miere.. Mierea obţinută astfel este mai lichidă şi foarte săracă în enzime.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Interesant articol...sfaturi excelente. Voi tine cont pe viitor si voi consuma mai multe produse apicole.

Apicotef spunea...

Succes !